de ieri

XIV




De ieri pruncii nu mai coboară din femei
îi vezi ţîşnind din pămînt
sau plutind de-asupra casei uşor
zîmbind ştiutor în vecerniile veacului
te anunţă atingîndu-te cu mîna străvezie
că eşti de astăzi părinte
îţi cer un zîmbet
şi o roată aurie pe care s-o rotogolească
de-a latul pămîntului jucăuş
nu vor nimic
nu se hrănesc cu lapte
beau doar mierea luminii
soarelui de dimineaţă.

27

O, patrii secunde visate
totu-i un vers
anulat din pacate
umbra luminii
e un soare cazut
sageata din mine
arcul a rupt.